joi, 25 august 2011

Pictorul Raiului

L-am cunoscut acum câteva veri şi picta trist...
alene parcă o ploaie moartă,
Ce dezmierda cu stropii săi doi ochi căprui şi două văi.

Mi-a spus să nu visez la artă ,
să nu învăţ să creez vre-o dată.
Mi-a spus că-i greu să pierzi iubirea, să rămâi doar cu pasiunea.

Mi-a dat o pensulă în mână...dar nu am putut...
Mi-a zâmbit vag... am priceput...
Nu poţi picta viaţa cum vrei...
...doi ochi căprui şi două văi...

Acum tabloul lui atârnă amar
în colţul lui de rai murdar...
unde-ilustrează o iubire... doi ochi căprui şi-o amintire.

10 comentarii:

  1. wow, pe zi ce trece ma uimesti tot mai mult :) felicitari Mii:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  2. bravo! sunt de acord cu fetele superba aceasta poezie!

    RăspundețiȘtergere
  3. superb Mi! poezia e grozava ! si ceea ce-mi place la tine ca fiecare poezie e asociata cu un tablou pe masura!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesanta poezia, imi place mult si structura moderna a ei! Iar repetitia "doi ochi caprui si doua vai" ii da un plus de mister!

    RăspundețiȘtergere
  5. "Acum tabloul lui atârnă amar
    în colţul lui de rai murdar..."
    suna atat de damnat incat m-au trecut fiorii,asta e preferata mea,atat de simplu ma faci sa ador felul cum scri

    RăspundețiȘtergere
  6. ultimul vers e pur si simplu prea frumos :D
    imi place tare mult :)

    RăspundețiȘtergere
  7. sunt total de acord cu celelalte comentarii,poeziile tale imi insufla o dragoste sincera,pentru lume,pentru toate,ai niste sentimente minunate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulţumesc că v-aţi oprit din drumul vostru şi mi-aţi lăsat aceste cuvinte care vor fi nemuritoare în abisul pe nume "timp". Vă mulţumesc de aprecieri.

    RăspundețiȘtergere