Testament, în trei acte...

Actul I: Lăsaţi-mă să mor...

Lăsaţi-mă să mor! Lăsaţi-mă să mor într-o clipită,
Să simt pămantul greu la capul vieţii,
Să simt c-o rază caldă mă încălzeşte şi că o floare din pământu-mi înfloreste...
Să simt cum adierea brizei îmi cântă trist abia şoptit o simfonie a orchestrei spre care tocmai am pornit...
Lăsaţi-mă să mor şi vă promit, să bântui lumea voastră neâncetat,
Să ştiţi şi voi că am murit înconjurată de păcat,
Aş vrea acum elogiul vieţii să-l ascult,
Să simt vibrând în trupul meu, o nostalgie, o credință, o lacrimă și-un...Dumnezeu...
Lăsaţi-mă să mor...va rog ,acum...nu vreau nici plângeri să cunun,
Nu vreau nici chipuri degerate, nu vreau nici flori şi nici parfum
Pe trupul sec și ostenit...
Vreau doar un soare și un cer,
O groapă și o cruce simplă, să mă-nsoţească in abis...in drumul meu spre...Paradis???

Actul II: Scrisoare de adio

Îţi scriu să ştii că te-am iubit şi că am ţinut la tine,
Că mi-a plăcut cât am trăit cu zâmbetu-ţi lângă mine...
Îți scriu să știi că am plecat în pragul dimineții
...Ca să te las liber și clar în vălmășagul vieții...

Să poți să zbori spre ceruri-nalte,
Să-ți porți cununa ta de spini prin alte lumi, departe,
Să simți cum valurile poartă cald trupuri de lut fragil
Lucrate parcă din opal, purtate de naut, prin ape reci și tulburi,
În căutare de comori, tărâm și alte…trupuri...

Îți scriu să știi că am plecat ca să te port în suflet
Ca o nălucă într-un ocean de neclintiri în cuget,
Ca o icoană într-o grotă cuprinsă de abusurd
Şi ca o lacrimă ce-adie sărutul din amurg…
Chiar dacă, poate n-ai știut, sau nu ai vrut să aflii
Eu te-am iubit poate prea mult și te-am crezut safi,
Şi îți mai spun că am plecat, tu muritor de rând,
Să poti să îți continui anevoioasa cale
Spre ani,iubire și avut cu visurile tale…
Să nu mă-ntrebi la capul vieții de ce-am târat un trup de lut
Spre malurile eternității…

Actul III: Gotic

Paradis cu stele calde şi un ocean de mări...
Iubire tu mă porţi în palme cu mii şi mii de sărutări...
Parfum de mai, parfum de flori
Şi lanţuri rupte...evadări...

Chip de oglindă, suflet lin şi cald,
Lumină vie tu mă aperi de lumea de smarald,
Tei, tu cu ramurile tale îmbeţi şi porţi ameţitor
Doi tineri lăudaţi în farmec spre-o lume de amor.

Voi valuri spumegânde încetaţi să bateţi,
Doar o secundă de răgaz, iubire ca să capeţi.
Doar o privire şi o zi caldă,
Doar o iubire şi o zi, ce să faci cu viaţa toată,
Când inima îţi va muri...?